De fapt, este vorba despre cărţile publicate în ultimii ani în Biblioteca Revistei „Curtea de la Argeş”, legate de Urmuz, de opera lui, inspirate de el. Fac doar o listă de titluri, cu foarte puţine detalii în plus – despre marea majoritate a lor a mai fost vorba în ziar, la rubrica din ultimii ani, „La curtea lui Urmuz”. Aşadar:
1. George Corbu, „Urmuzeu poetic. Epigrame în manieră absurdă”, Editura Tiparg, Piteşti, 2020. Spre finalul prefeţei intitulate „De ce epigrame în manieră absurdă”, autorul precizează: „Volumul de faţă reia în mare măsură, dar are şi epigrame noi, conţinutul volumului «Corbigrame. Urmuzeu poetic», apărut în 2013 la Editura Paideia, Bucureşti.” Este reluată în continuare şi introducerea la cartea din 2013, semnată de academicianul chişinăuan Mihai Cimpoi, recunoscut eminescolog, dar şi epigramist redutabil, intitulată „Urmuz înainte de toate şi de toţi!” Cartea de faţă este, de fapt, o ediţie bilingvă, româno-franceză, cu versiunea „galică” aparţinând dnei Paula Romanescu.
2. Cartea dinainte era numărul 22 în „Biblioteca revistei”. La numerele imediat următoare apar cele două volume masive (540 + 440 de pagini) ale celei mai complete, minuţioase, elaborate exegeze urmuziene, „Urmuz sau Despre paradox”, a scriitorului piteştean Lucian Costache (Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2020). Cartea include şi scrierile lui Urmuz, spre facilitatea comunicării cu cititorul.
3. Chiar dacă nu este o carte propriu-zisă (de pildă, nu are ISBN), consemnez aici şi broşura de „opere complete” Urmuz, reluate din cartea dinainte şi puse la dispoziţia consumatorilor care, intraţi „La Urmuz”, sunt curioşi ce şi cum. Cei care întreabă, sunt răsplătiţi cu broşura respectivă, gratis, putând fi luată acasă. Este intitulată „Urmuz. Pagini bizare” şi are în total 48 de pagini (format A5). Asta este, deci, opera lui Urmuz (cea de ficţiune, pentru că nu fost reluate corespondenţa, însemnările, cugetările – atâtea câte s-au păstrat).
4. Urmează, la numărul 29, o carte despre care se va mai vorbi/auzi: Valeriu Butulescu, „Teatru. Urmuz (Dincolo de Zid), Bolyai (Ştiinţa Spaţiului), Decebal (Asediul)”, Zodia Fecioarei, 2021. Prima piesă se va juca şi la Curtea de Argeş, sâmbătă 18 martie, la Centrul de Cultură şi Arte.
5. Urmuz, „Schiţe şi nuvele aproape… futuriste şi alte scrieri/ Schizzi e racconti quasi… futuristi e altri scritti”, Traducere în italiană de Giovanni Rotiroti, Zodia Fecioarei, 2022. Este numărul 31 în serie şi este cea mai completă colecţie de scrieri urmuziene (cunoscute…), pentru că include şi cele trei scrisori de dragoste trimise unei misterioase Domnişoare M(arie).
6. Romulus Sălăgean, „Ultimele fabule închipuite ale lui Urmuz în imaginarul autorului”, Editura Eikon, Bucureşti, 2022. O sută de „fabule”, imitând cu grijă modelul urmuzian, plus un prolog şi un epilog, omagii înaintaşului. O lectură cu adevărat delicioasă.
7. Anagaia (pseudonim al scriitoarei Ana Olos, de la Baia Mare), „În căutarea lui Urmuz”, Editura Eikon, 2022. Conţine articole publicate de autoare în „Curtea de la Argeş”, în „Acolada” de la Satu Mare şi în „Nord Literar” din Baia Mare. Interpretări de mare rafinament, stil cunoscut cititorului din revistă.
Ar mai fi un titlu, dar e vorba despre un volum cu totul special, o carte de colecţie, care merită o prezentare separată. Plus că 7 e un număr cu valenţe ezoterice, tatăl lui Urmuz ne-ar spune-o, fiul ne-ar confirma-o. Mă opresc, deci, şi ne „revedem” săptămâna viitoare când vă voi prezenta volumul „Pâlnia şi Stamate x 24”.
Gheorghe Păun