Cititorul îşi aminteşte, desigur, că între 17 şi 19 martie, în cadrul Anului Urmuz 2023, s-a desfăşurat la Curtea de Argeş Simpozionul Internaţional Urmuz 140-100, cu peste 30 de participanţi, din România, Italia, Franţa, Croaţia, SUA, Republica Moldova, scriitori, critici, traducători, colecţionari, toţi având preocupări legate de viaţa şi opera lui Urmuz. La întâlnire, devenită oarecum zi a revistei „Curtea de la Argeş”, au fost de faţă şi un număr de urmuzofili/urmuzologi care nu fuseseră înscrişi dinainte, parte dintre aceştia susţinând chiar comunicări. La începutul simpozionului, marea majoritate a articolelor înscrise în program (câţiva dintre autori nu au putut participa) au fost disponibile într-un volum consistent, de 368 de pagini mari, tipărit la Tiparg Piteşti, distribuit celor prezenţi, alături de o serie de alte cărţi tematice.
Pentru a completa bibliografia domeniului, a apărut ca firească editarea unui volum suplimentar, cu comunicările prezentate la simpozion, dar neincluse în volumul principal – ceea ce s-a şi realizat, la începutul lunii mai. Pe lângă comunicările menţionate, suplimentul, publicat tot la Tiparg, Piteşti, conţine şi o serie de articole apărute în ultima vreme la rubrica „Urmuziana” din revista „Curtea de la Argeş”. Reiau aici cuprinsul suplimentului, pentru a sublinia varietatea subiectelor, efervescenţa domeniului, atât de activ şi după un secol de la dispariţia uluitorului scriitor-personaj care a fost concitadinul nostru: Mihaela Albu, Un urmuzian în exil – Grigore Cugler-Apunake; Adrian Alui Gheorghe, Un urmuzian autentic: Grigore Cugler-Apunake; Nicolae Georgescu, Un contemporan al lui Urmuz: Constantin Rădulescu-Codin; Ducu Gheorghiescu, Praf de stele peste tot; Dumitru Sîrghie, Doi opuşi inseparabili – Urmuz şi Nichifor Crainic; Florian Copcea, Un puzzle biografic: Eliza Vorvoreanu, sora lui Urmuz; Florian Copcea, Urmuz în limba sârbă şi croată; Lucian Costache, URMUZ (Plecarea în străinătate: „Marea Străină” – Moartea, „Piramida” lui Gheorghiță. Plastica integrală. Proza integrală, Urmuz Museum. Muzeul personajelor urmuziene: Ur-muzeum); Cai Qing, De la interpretarea absurdului urmuzian la explorarea absurdului în China; Victor Ravini, Românii, vârf de lance în avangarda culturală din Occident; Victor Ravini, Sacrificiul de sine al lui Urmuz este un fel de a se eterniza în istorie; Maria Vaida, Urmuz şi romanul minimalist. La începutul cărţii este reluat şi cuprinsul volumului principal.
Toate textele aduc noutăţi urmuzologice, dar câteva lucruri sunt de remarcat: detaliile despre Apunake, un foarte interesant contemporan şi urmaş al lui Urmuz (nu s-au cunoscut niciodată), rezultatele investigaţiilor detectiviste ale lui Ducu Gheorghiescu, care a clarificat mai multe detalii din biografia lui Urmuz (şi anunţă noi descoperiri de tot interesul), comparaţia Urmuz-Nichifor Crainic (voi reveni curând la textul dlui Dumitru Sîrghie, pentru că ridică probleme de mare importanţă privind poziţia şi locul lui Urmuz vizavi de orientările politice ale vremii, în particular, faţă de înclinarea avangardiştilor spre stânga, ceea ce nu este adevărat şi pentru Demetru al nostru), primul articol chinezesc dedicat lui Urmuz (a apărut mai întâi în revistă) şi, cu precădere, ampla intervenţie a dlui Lucian Costache, care, printre altele, vine şi cu o interpretare inedită, aparent surprinzătoare, dar perfect motivată, aproape evidentă acum, a posteriori, anume echivalarea dintre „plecarea în străinătate” din textul cu acest titlu al lui Urmuz şi un ceremonial funerar, mergând până la corespondenţe de detaliu, „ascunse” de abilul Mitică în scrierea sa parabolică.
Aşadar, încă 163 de pagini adăugate celor 368 din volumul principal. Iar Anul Urmuz 2023 nu este încă încheiat…
Gheorghe Păun