Sub acest titlu a apărut, chiar sâmbătă 24 noiembrie 1923, anunţul tragicului eveniment. Este o notiţă (nesemnată) din ziarul „Adevărul”, pe care a descoperit-o de curând, pe internet, Ducu Gheorghiescu, care mi-a trimis o copie; reproduc textul şi-l comentez imediat: „Azi dim. pe la orele 7 jum. a fost găsit mort de către sergentul din post într-un boschet din dosul bufetului, în apropiere de şoseaua Jianu colţ cu str. Dimitrie Ghica, un necunoscut, binişor îmbrăcat./ În mâna dreaptă, încleştată, se afla revolverul cu care necunoscutul şi-a răpus zilele printr-un glonţ, tras în partea stângă a pieptului, perforându-i inima şi ieşind apoi prin spate./ Asupra lui s-au găsit mai multe cărţi de vizită cu adresa: Dumitru Dumitrescu, str. Apolodor No. 13, Buzău./ După înfăţişare pare să fi fost un mic slujbaş./ Din ordinul procurorului de serviciu, cadavrul sinucisului a fost transportat la institutul medico-legal./ Se crede că sinucigaşul şi-a pus capăt zilelor astă noapte pe la orele 12./ În ultimul moment aflăm că sinucisul de la şosea se numeşte D. Dumitrescu-Buzău, fost grefier la Înalta Curte de casaţie şi justiţie, domiciliat în Bucureşti, strada Apolodor No. 13./ La el s-au găsit mai multe scrisori în care arată că-şi curmă firul vieţii din cauza unei paralizii ce-o căpătase de câtva timp şi care îi transformase viaţa într-un adevărat chin.”
În volumul „Urmuz. Pagini bizare”, editat de Saşa Pană şi publicat în 1970 la Editura Minerva, apar două anunţuri ale morţii lui Urmuz, primul din „Lupta”, al doilea din „Dimineaţa”, ambele din 25 noiembrie. Textul din „Dimineaţa” îl reia ad litteram pe cel din „Adevărul”, cu următoarele modificări, cel puţin în ediţia Saşa Pană: în loc de „Azi dim.”, avem, firesc, „Ieri dim.”, dar rămâne neschimbată precizarea eronată „astă-noapte” (cu cratimă de data asta); numele este corectat în „Demetru Demetrescu-Buzău”, fără a mai plasa strada Apolodor în Buzău; mai interesant este că în locul „sinucisului”, de două ori folosit în „Adevărul”, se pune mai adecvatul „sinucigaşului”. Rămâne însă, cu aceleaşi amănunte, împuşcarea în piept. Anunţul din „Lupta” nu dă detalii de acest fel, dar Institutul Medico-legal emite un document cu nr. 615, datat 23 noiembrie 1923, în care se precizează că Demetru Demetrescu-Buzău s-a sinucis, „Cauza morţei” este „Fractura craniului prin armă cu foc (revolver)”, iar la „Observaţiuni” scrie că „Era neurastenic”. Aceste informaţii sunt confirmate şi de comisarul de poliţie N. Dezideratu, care s-a deplasat „în dosul bosketului”, unde a găsit „un individ împuşcat în tâmpla dreaptă” cu un „revolver marca STM”. Multe alte detalii dă comisarul, s-a mai scris despre procesul lui verbal, datat „astăzi 23 nov. 923”, remarcându-se ironia unei asemenea „piese literare” în legătură cu moartea perfecţionistului literar Urmuz – importantă este însă data, mai ales că ea este confirmată mai târziu în proces-verbal, ba chiar de două ori: „cu telegrama No. 12118 din 23 XI 923 ora 8 dimineaţă am anunţat pe cei în drept după care la faţa locului a sosit D-l procuror de serviciu şi a ordonat transportarea cadavrului la morgă care a şi fost trimis cu adresa No. 12120 din 23 XI c. după ce mai întâi am stabilit că se numeşte…”
Decesul este consemnat şi datat pe 23 noiembrie, dar s-a întâmplat în cursul nopţii, poate în 22, poate în jurul miezului-nopţii. Erori în ziarele vremii sau în referirea la ele (aici, prin Saşa Pană) nu sunt de neimaginat, dar, de parcă am fi într-o poveste de Urmuz, bizareriile nu se opresc aici. Voi reveni, desigur.
Gheorghe Păun