Şi a fost Anul Urmuz…
2023…
Un an dens, plin de evenimente aniversar-comemorative, diverse, cu momente memorabile, cu multe cărţi noi, cu personalităţi atrase „la temă”.
Un an început… cu vreo doi ani în urmă, cel puţin la Curtea de Argeş (placa de bronz cu chipul lui Urmuz, monumentul, rubrica din ziar), dar cu întâlniri şi în Bucureşti (la Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Metropolitană, Biblioteca Centrală Universitară, piesa de teatru Numele lui va fi Urmuz, scenariu şi regie Gavriil Pinte, la Teatrul Dramaturgilor Români), Piteşti (Teatrul „Al. Davila” a inclus în repertoriu piesa Urmuz de Valeriu Butulescu, întâlnire la Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu”, mai multe prezentări sub egida Centrului Cultural Piteşti, susţinute de cel mai activ exeget al momentului, scriitorul Lucian Costache), Câmpulung, Dragoslavele, Buzău (expoziţii de portrete Urmuz), Bistriţa (concurs de portrete Urmuz).
Enumăr alte câteva realizări: numele Urmuz dat unui asteroid de către Uniunea Internaţională de Astronomie, două timbre şi un plic „prima zi” produse de Romfilatelia împreună cu un album de colecţie, iniţiativă susţinută de Consiliul Judeţean Argeş, o dioramă Urmuz la Muzeul Municipal, medalie Urmuz, insignă Urmuz, antologia de traduceri (o parte, inedite: turcă, chineză, japoneză, vietnameză, finlandeză, catalană şi occitană) ale „romanului în patru părţi” Pâlnia şi Stamate, a fost interpretată, cred, pentru prima dată, Sonata nr. 2 a lui Urmuz, s-au compus noi melodii urmuziene (cel puţin două „canoane Vuza”, despre care vorbeam săptămâna trecută), o nouă traducere în italiană, simpozionul internaţional din martie, rubrică săptămânală în Argeş Expres şi lunară în revista Curtea de la Argeş, expoziţie de portrete ale lui Urmuz inclusiv în Spania, la Tarragona, cărţi de colecţie (serie mică, exemplare numerotate), piese de maximafilie (produse în grupul „colec-ţionarului-prototip” Mihai Costin, din Bucureşti), cafeneaua „La Urmuz” din faţa Primăriei, acolo unde a fost casa în care s-a născut scriitorul, un concurs de proză scurtă iniţiat de Editura Biscara, plecând de la motto-uri preluate din Puţină metafizică şi astronomie. Şi încă altele.
Consemnez la realizări cu bătaie lungă câştigarea la cercetare biobibliografică urmuziană a concitadinului Ducu Gheorghiescu. Deja multe lucruri inedite a descoperit, adesea corectând inexactităţi din literatura domeniului, dar multe „pete albe” mai există în biografia lui Demetru. Lipsea până acum o abordare „inginerească” şi este de aşteptat ca multe clarificări să vină pe această cale.
La final de etapă, este firesc, dacă nu şi necesar, să apară şi întrebarea „ce nu s-a făcut, dintre cele plănuite?” Plănuite nu au fost prea multe altele, sau poate le-am uitat, dar măcar două speranţe nu s-au îndeplinit: apariţia caietelor cu cugetări şi/sau ale partiturilor compoziţiilor lui Urmuz… Am avut şi o speranţă repede trecătoare că Uniunea Scriitorilor din România se va implica cât de cât (de pildă, prin luarea în grijă a mormântului de la Bellu sau în reeditarea – promisă! – a monografiei Urmuz a lui Nicolae Balotă, din 1970, foarte utilă oricărui nou-venit la urmuzologie). N-a fost să fie, vorba filosofului…
Ce va (mai) urma?
Cum scria undeva George Pruteanu, „despre Urmuz abia de-acum trebuie să stăm de vorbă”…