Cititorul este cu siguranţă familiar cu mult reuşita colecţie/expoziţie de portrete ale lui Urmuz realizată de graficianul Nicolae Ioniţă din Ploieşti – de mai multe luni, rubrica de faţă este ilustrată cu imagini din această colecţie, în martie a fost expoziţia de la Centrul de Cultură şi Arte, la intrarea în cafeneaua „La Urmuz” de lângă monumentul din faţa Primăriei ne întâmpină 12 chipuri ale celui născut în casa care cam pe acolo s-a aflat, până ce a fost demolată, în 1984. Expoziţia completă conţine peste 200 de portrete, cu autori din peste 60 de ţări!
Ca şi când nu ar fi fost deja impresionant, ca şi când nu ar fi deja demonstrat „că atât în plan literar, dar mai cu seamă în arta plastică, anul 2023 a însemnat o cotitură: internaţionalizarea fenomenului cultural Urmuz, o altă emblemă multă vreme ignorată a spiritualizării româneşti” (am citat dintr-un articol al dlui Marian Nencescu, ce va apărea în numărul pe luna noiembrie al revistei „Curtea de la Argeş”), în paralel şi independent de iniţiativa menţionată la început, o altă chemare internaţională de participare la o expoziţie cu portrete ale lui Urmuz a fost lansată din Bistriţa-Năsăud şi finalizată deja în luna aprilie, în contextul Festivalului de Satiră şi Umor „Mărul de Aur”, aflat anul acesta la a XXXIX-a ediţie. Pe lângă secţiunea de grafică satirică, plasticianul local (prezentat în revistă în decembrie 2022) Lucian Dobârtă a organizat şi o secţiune-concurs cu titlul „Reducerea la absurd. Urmuz, portrete/caricaturi”. Au fost primite peste 60 de lucrări, de 48 de autori (10 din România, restul din lume, din următoarele ţări: Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, China, Croaţia, Cuba, Egipt, Germania, Indonezia, Iran, Italia, Macedonia, Mexic, Rusia, Serbia, Turcia, Ucraina, USA).
Un juriu de şase membri, artişti din România, Bulgaria, Brazilia şi Polonia au evaluat lucrările şi au premiat 10 dintre participanţi.
O parte dintre aceste portrete vor apărea în numărul de pe luna următoare a revistei, alături de articolul amintit al dlui Nencescu, o parte vor fi şi expuse la Curtea de Argeş, pe 14 noiembrie, când, la Centrul de Cultură şi Arte, va avea loc o întâlnire din cadrul Anului Urmuz 2023 – muzică, grafică, lansări de carte.
La festivalul/concursul de la Bistriţa au fost trimise câteva lucrări care apar şi în expoziţia anterioară, sunt şi autori prezenţi în ambele expoziţii, dar cu lucrări diferite, dar cei mai mulţi artişti sunt nume noi. Important este însă că se vede din lucrări că mai toţi au citit nu numai biografia lui Urmuz, ci şi scrieri ale sale, nu reproduc „fotografia standard”, cea din 1915, de pe placa de marmură de la mormântul de la Bellu (chiar dacă laitmotivele revin: mustaţa, cărarea pe mijlocul capului, urechea stângă la vedere, interpretate mai mult sau mai puţin suprarealist), dar îi cunosc şi scrierile (apare iarăşi pâlnia, de exemplu, sunt sugerate „rupturi” ale personalităţii, tristeţea, existenţa calofilă, singurătatea, dar şi implicarea, dacă nu chiar „agresivitatea” scriiturii – de mai multe ori, peniţa este aşezată într-un vârf de lance). Apare din nou „tripleta de aur” a literaturii satiric-absurde româneşti: Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu. Şi nu este de mirare că graficienii l-au citit pe Urmuz, din antologia „Pâlnia şi Stamate X 24” (am prezentat-o în ziar la timpul potrivit) ştim că măcar „romanul în patru părţi” a fost tradus în toate limbile din ţările de origine a artiştilor (mai puţin Egipt), ba chiar şi în altele în plus.
Pe total, o acţiune reuşită, de toată lauda, demonstrând din nou că Urmuz este cu adevărat mare, „unic şi important” cum zicea Vasile Voiculescu, chiar dacă nu a ajuns încă… „filosof” şi pe propria-i uliţă, pe Bulevardul Basarabilor, acolo unde s-a născut. Dar, după un an de reamintire, de aniversare-comemorare, se prea poate ca şi localnicii să-şi dea seama pe lângă cine trec atunci când trec prin faţa chipului de bronz care-i priveşte îngăduitor de pe clădirea de peste drum de Primărie.
Gheorghe Păun